We tend to use prayer as a last resort, but God wants it to be our first line of defense. We pray when there’s nothing else we can do, but God wants us to pray before we do anything at all, because this is our source of happiness.
Let us therefore educate ourselves not to listen to our minds so much, bur rather stop to hear God’s voice.
In the following photos you can see candid shots from the feast of the Holy Founders at Vatopaidi. There were three archbishops: Joel of Edessa, Ambrose of Peterhof, the dean of the St. Petersburg’s Theological Academy, and Philaret of Lvov and Galicia and the Abbot of the Monastery of Zographou, Elder Ambrose.
We tend to use prayer as a last resort, but God wants it to be our first line of defense. We pray when there’s nothing else we can do, but God wants us to pray before we do anything at all, because this is our source of happiness.
Let us therefore educate ourselves not to listen to our minds so much, bur rather stop to hear God's voice.
In the following photos you can see candid shots from the feast of the Holy Founders at Vatopaidi. There were three archbishops: Joel of Edessa, Ambrose of Peterhof, the dean of the St. Petersburg's Theological Academy, and Philaret of Lvov and Galicia and the Abbot of the Monastery of Zographou, Elder Ambrose.
If you want to pray for you or to donate, click here.
Oare cum sa ne deprindem cu rugaciunea, noi ce casatoriti? Adesea, facem pravila fiecare dupa putinta dar, am sentimentul ca facem acestea doar dintr-o datorie..cumva..Tipic..tipic si la inima, nimic.. Cum sa invatam sa iubim rugaciunea? Am citit undeva (iertare, eu sant cu cititul si intrebatul..) ca este bine ca pentru inceput sa fixam o perioada de timp, fiecare dupa putinta, si sa o dedicam rugaciunii indiferent de ce apare pe parcurs. Adica, asa cum suntem nevoiti sa luam medicamentul la ora 12 fix si noi punem ceasul sa sune ca sa nu uitam, asa sa nu renuntam, sa nu cedam cu niciun chip sa facem rugaciunea in timpul stabilit. Oare este atat de importanta disciplina? Oare sa fie acesta primul pas spre deprinderea mintii/inimii cu rugaciunea?
eduard/j
Oare cum sa ne deprindem cu rugaciunea, noi ce casatoriti? Adesea, facem pravila fiecare dupa putinta dar, am sentimentul ca facem acestea doar dintr-o datorie..cumva..Tipic..tipic si la inima, nimic.. Cum sa invatam sa iubim rugaciunea? Am citit undeva (iertare, eu sant cu cititul si intrebatul..) ca este bine ca pentru inceput sa fixam o perioada de timp, fiecare dupa putinta, si sa o dedicam rugaciunii indiferent de ce apare pe parcurs. Adica, asa cum suntem nevoiti sa luam medicamentul la ora 12 fix si noi punem ceasul sa sune ca sa nu uitam, asa sa nu renuntam, sa nu cedam cu niciun chip sa facem rugaciunea in timpul stabilit. Oare este atat de importanta disciplina? Oare sa fie acesta primul pas spre deprinderea mintii/inimii cu rugaciunea?
Pingback: The pride of our academy are our saints - Photo Journal from the Feast of Holy Founders. Part 2: The Liturgy (Audio) - The Ascetic Experience