What we Need to Wash the Dishes
Washing dishes is a lowly task, both in the world and in the monastery. It may be seen either as a chore to be done (or even avoided, if possible) or as one more opportunity for spiritual progress.
In order for such tasks to be… of spiritual benefit they must be approached with humility and diligence. These virtues, however, require a fair amount of effort and struggle to acquire. As you labor to honestly know yourself, you acquire humility, which eventually becomes a permanent part of your character. The struggle must be to understand who you really are rather than who you imagine yourself to be.
Based on the teachings of Saint Paisios the Athonite and Saint Joseph the Hesychast
In this photo monks of Vatopaidi are seen washing the dishes
Click here to see more conveniently all photos and read the descriptions.
If you want to pray for you or to donate, click here.
Submit a Comment
This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.
Eduard-Jenica
Imi spunea un parinte care a stat in pustie o perioada ca,pustia, iti “aduce” cumva acest beneficiu.. Acolo, singur cu gandurile tale, vezi cine esti tu cu adevarat… Decisiv insa, este sa te recunosti pe tine asa cum esti, cu patimile, slabiciunile, luptele tale. Sa iti pui sincer, intrebarea: TU, omule, cine esti? ce poti tu de unul singur?!?
Cu aceasta postare, mi-ati raspuns la “intrebarea nepusa (Inca)”, dar noi, cei din lume, cum vom dobandi beneficiul pustiei?..Inima alearga dupa insingurare dar urechile tiuiesc de zumzete..
Imi spunea parintele duhovnic ca, gandurile ce iti vin in minte in anumite situatii limita.. in acelea esti! Primul gand, primul impuls, prima zvacnire, aceea este “inima ta”. ESte foarte greu sa te “cunosti si recunosti” pe tine insuti, asa cum esti de fapt!
Va multumesc pentru aceasta postare!
Ioan Toma
1. Cu plăcere!
2. Din cauza asta Biserica promovează chinovia și familia. Adică și „pustia” în care poți (și trebuie) să găsești timp să te reculegi să vezi cine ești cu adevărat și „viețuirea împreună” foarte aproape cu (relativ) puțini oameni în care vezi cu adevărat câte parale faci întru dragoste și răbdare.
Eduard-Jenica
Cel mai greu este pentru mine, om simplu in lumea aceasta, este sa fiu in “pozitie de atac”. Cea mai grea lupta este propria supraveghere.. Viata aceasta este plina de griji. Sant responsabilitati. E grea frate, tare grea aceasta “supraveghere”.. ba, unde mai pui ca uneori gasesti si indreptatiri..pentru “dormitul in post”..
Rugati-va sa punem inceputul cel bun!